Fabrica de legionari (20)

Citez de pe RFI (Radio France International) un articol din 7 feb. 2022, semnat de un anume Petru Clej, articol intitulat Un profesor american de medicină îi cere Martei Petreu să retragă afirmația că Mihai Eminescu nu a fost antisemit. Acest individ, mai vechi client al acestui blog, un pigmeu intelectual în ultimă instanță, convertit în „jurnalist” anti-antisemit, s-a „cuibărit” mai demult ba pe pe la Europa Liberă, ba pe la DW, acum la RFI, ba într-o vreme a colaborat și cu oficina anti-românească acum.tv. Profesorul de medicină Peter Manu din Statele Unite i-a cerut „filosoafei” și scriitoarei Marta Petreu să-și retragă afirmația recentă cu privire la faptul că Mihai Eminescu nu ar fi fost antisemit. Poetul a scris numeroase articole de presă în care era extrem de critic la adresa evreilor din România în a doua jumătate a secolului XIX. Atunci să vedem exact textul. Prof. Peter Manu, și cu dânsul ne-am mai intersectat pe aici, i-a adresat Martei Petreu, care este și profesor de filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, următoarea scrisoare deschisă:

„Stimată doamnă profesor Petreu

 Vă scriu pentru a-mi exprima puternicul protest față de o declarație pe care ați făcut-o într-un dialog cu domnul Gellu Dorian, publicată în România Literara (3/2022): “El [Eminescu] nu a fost niciodată antisemit (antisemitismul presupune o atitudine irațională față de evrei, pe care nu îi acceptă în nici un fel de condiții), ci, inițial, după moda timpului și locului, a fost un anti-israelit motivat național și economic, cu obiecții la adresa evreilor, dar și cu o soluție pentru acceptarea lor în România. El nu le-a obiectat evreilor nici religia, nici „rasa“, ci numai faptul că se ocupă de comerț (care, pentru el, nu era o muncă!) și faptul că nu vorbesc românește.” Antisemit contra „anti-israelit” este o distincție fără nicio diferență. Nu a fost folosită de niciun cercetător serios. Este un joc de cuvinte necinstit și periculos. Ideea că antisemitul acționează irațional, în timp ce anti-israelitul are o justificare rezonabilă este fără echivoc greșită și condamnabilă. Vă rugăm să corectați/retrageți declarația cât mai curând posibil. Dacă nu faceți acest lucru, mă va obliga să-mi amplific protestul către Liga Anti-Defăimare (Anti Deffamation League) – (sic! nici engleza nu o știe – defamation, nu Deffamation – nu mă mir, don professore, a cărui „prodigioasă” carieră am analizat-o altă dată, ca mulți alții de pe la noi, este analfabet funcțional,) Bnai Brith International, PEN Club, Universitatea Babeș-Bolyai și alte organizații care monitorizează declarațiile antisemite.

Mai departe, să vedem și cine este dna Marta Petreu. De pe wikipedia citire: „Marta Petreu is the pen name of Rodica Marta Vartic, née Rodica Crișan (born 14 March 1955), a Romanian philosopher, literary critic, essayist and poet. A professor of philosophy at the Babeş-Bolyai University in Cluj-Napoca, she has published eight books of essays and seven of poetry, and is the editor of the monthly magazine Apostrof. Petreu is also noted as a historian of fascism, which she notably dealt with in her book about the controversial stances of philosopher Emil Cioran”. Am citat versiunea engleză, despre care aveam o părere ceva mai bună. O primă observație – dna Marta Petreu nu este filosof – am mai discutat subiectul, vezi cazul d-lui Liiceanu, dar și al altora, pentru simplul motiv că nu a creat nici un sistem filosofic, filosofie dacă vreți, precum Platon sau de ce nu? Marx chiar – dânsa este doar un profesor de filosofie, adică îi învață pe unii filosofia creată de alții. E o nuanță aici și nu tocmai neglijabilă. Pe urmă, oficial vorbind, este pensionară, fiind născută în același an cu subsemnatul, deci amenințările „subtile” ale dlui Peter Manu nu pot avea nici o consecință practică. Mai departe, ca urmare a acestei luări de poziție a individului mai sus menționat – am mai discutat, omul pândește orice fel de discuție privind evreii, cât de nevinovată, pe absolut toate canalele mass-media românești, mai puțin facebook, pentru a crea agitație (flame) asupra subiectului, scopul nemărturisit fiind acela de a demonstra antisemitismul românilor – trecut, prezent și viitor. Cât o privește pe d-na Marta Petreu, dânsa a scris un soi de cărți de eseuri, că altcum nu am cum să le numesc, în stilul cărților scrise de d-nii Lavric și Țurcanu, despre Noica și Eliade, adică nici istorie, nici literatură – din punctul meu de vedere egal cu zero. Nu în sensul că nu ar avea nici o valoare, or avea poate, dar nu din perspectivă pur istorică. Ce valoare poate avea de exemplu una din ultimele lucrări ale dânsei, Blaga, între legionari si comuniști? decât acela de a demonta anumite zvonuri, lansate recent în spațiul public de diverși iresponsabili, între alții și de către dl. Alex Mihai Stoenescu, unul din cei mai prolifici mistificatori ai istoriei noastre recente. Carte contra zvon, adică. Răspunsul este simplu, din moment ce în arhive nu există nimic care să ridice nici cea mai mică bănuială măcar asupra lui Lucian Blaga, dacă nu a fost anchetat și nici condamnat de cerberii securității, chestiunea mi se pare clară. Chestii de genul interpretat anumite fraze, texte și alte tâmpenii nu-și au locul aici, fiind speculații sterile. Pur și simplu, nu avem ce discuta. Răspunsul este da sau nu, nu există nuanțe aici, ca și în cazul lui Noica sau Eliade. Din această perspectivă, academic vorbind, cu referire directă la istoria recentă, astfel de eseuri nu au absolut nici o valoare, ca și cărțile dlor Lavric și Țurcanu. Sunt doar niște cărți de eseuri combinate cu istorie literară, de multe ori pur subiective, care încearcă să explice istoria recentă preponderent prin intermediul unor texte literare, cel mai adesea subiective. Ori, istoria recentă cu deosebire, se bazează exclusiv pe documente oficiale infailibile, nu pe eseuri, memorii, jurnale și alte asemenea, care cel mult pot completa, într-o oarecare măsură, tabloul epocii. Cât despre dl. Peter Manu, nu mă interesează cât este dânsul de cunoscut în mediul academic medical american, am văzut că are vreo 31 de studii publicate (nu cărți, ci studii, un fel de eseuri în domeniul științific) ar trebui și dânsul să fie pensionar deja, dar la capitolul istorie dânsul este categoria muscă. Dacă am lămurit acest aspect, putem trece mai departe să vedem reacțiile. Prima reacție a apărut pe platforma contributors, din partea dlui Gabriel Andreescu, care, în cadrul intervenției domniei sale, a scos în evidență insolența d-lui Manu, combătând din nou cu aceleași argumente ca și d-na Petreu, citez „Cu bocancii cu placheuri, în numele combaterii antisemitismului”. (Corect, blacheuri – o fi și asta o metaforă!) În fond și la urma urmei, ce a declarat d-na Petreu de s-a bășicat d-l Manu, tocmai la NY? Citez integral textul din RL:

El (Eminescu) nu a fost niciodată antisemit (antisemitismul presupune o atitudine irațională față de evrei, pe care nu îi acceptă în nici un fel de condiții), ci, inițial, după moda timpului și locului, a fost un antiisraelit motivat național și economic, cu obiecții la adresa evreilor, dar și cu o soluție pentru acceptarea lor în România. El nu le-a obiectat evreilor nici religia, nici „rasa“, ci numai faptul că se ocupă de comerț (care, pentru el, nu era o muncă!) și faptul că nu vorbesc românește. Pe parcurs, Eminescu a ajuns la o acceptare calmă a populației evreiești din România și a populației evreiești care intra, din cauza persecuțiilor din Rusia, în România. În final, de pe poziții asimiliste, a fost de părere că evreii trebuie să primească cetățenie, cu condiția ca ei să vorbească românește. Într-o Românie care le interzicea evreilor să aibă proprietăți agricole, Eminescu a propus ca ei să fie împămînteniți și „agricolizați“ în Dobrogea (zonă abia intrată în componența statului român, compensație pentru Basarabia). Asta, aparent, sună rău… sugerează că ar fi vrut să îi pună într-un fel de ghetou.

Perfect adevărat. Fac observația că d-l Peter Manu, dacă dorea să fie corect, trebuia să vină cu argumente, nu să lanseze direct axioma conform căreia Eminescu ar fi fost antisemit, iar dacă dorea să combată un literat, până la proba contrarie, foarte bun cunoscător al epocii și scrierilor poetului, trebuia să opună păreri contrare ale unor istorici literari cel puțin de calibrul d-nei Petreu, nu mai vorbesc de istorici „adevărați”. Altfel, afirmațiile dânsului nu au nici o valoare, dânsul nefiind autoritate în domeniu și neavând nici vreo competență dovedită prin studii validate academic. Sigur, într-o lume care se îndreaptă rapid spre dictatura corectitudinii politice, astfel de denunțuri au exact valoarea celor de la secu’ din epoca de tristă amintire, ba chiar mai rău, pentru că poate nu se știe, de prin ’58, în proclamata RPR se pedepseau denunțurile neconfirmate, care puneau „pe drumuri aiurea” băieții „cu ochi albaștri, costum de 600 și pantofi de 298”. Sigur, d-l Manu apelează la false sofisme, cel mai odios de departe este împărțirea lumii în antisemiți și restul, despre care presupun – presupunere de bun simț – că fie nu cunosc antisemitismul, fie nu sunt antisemiți. Acum zic și eu, d-na Petreu se joacă cu vorbele, mai ales că este literat de formație, folosind termenul de anti-israelit, cu semnificație ambiguă, adică poetul nu e antisemit, dar nici anti-antisemit nu e, cu alte cuvinte, nu există nuanțe aici. Așa este, dar d-na Petreu explică clar, chiar dacă lasă loc de speculații în enunțurile dânsei. Scurt atunci, clar și la obiect, pentru că sunt nevoit să fiu cât se poate de tranșant, obligat de astfel de specimene.

Atunci când luăm în discuție pretinsul antisemitism al poetului, facem referire directă la opera sa politică, respectiv la editorialele din „Timpul”. Din orice perspectivă am analiza respectivele articole, nu rezultă că Eminescu ar fi avut luări de poziție antisemite din perspectiva definiției date antisemitismului de ADL, pentru că nu se referă pe nicăieri la evrei ca popor, ci ca o populație străină imigrată, cel mai adesea ilegal, pe teritoriul României de atunci și mai ales, nu preconizează măsuri violente contra acestora. De altfel, din articole se vede că Eminescu nu era nici măcar contra evreilor din România, ci mai mult contra ocupației lor principale – comerțul, care pe atunci nu era considerată îndeletnicire productivă, ci speculativă. A fi contra a ceea ce făceau evreii din România de atunci – fie ea și speculă – nu se poate numi antisemitism, din perspectivă legală vorbesc, în măsura în care considerăm definiția ADL ca având putere de lege.

Asta trebuia să declare d-na Petreu, dat fiindcă presupun că și dânsa cunoaște importanța subiectului. Nu a făcut-o, iar d-l Manu, prompt, a taxat-o, mă rog, atâta cât poate taxa un neica-nimeni într-ale istoriei. Ce a urmat, găsiți pe net, discuții pro și contra, cu citate din scrierile poetului, întoarse și răs-întoarse pe toate fețele, exact ce dorea și d-l Manu, să producă agitație. Ce trebuia să facă d-na Petreu? Păi, exact ca tovarășul în fața tribunalului ad-hoc de la Târgoviște, să spună …nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale !!! să-l ignore pur și simplu pe acest individ băgăcios, un alter ego al altuia, de același calibru moral, d-l Marco Maximilian Katz, care și dânsul acum câțiva ani, se agita ca un coi într-o căldare cu ale sale rapoarte de monitorizare a „antisemitismului românesc”. Cum nu l-a mai băgat nimeni în seamă, cum a dispărut ca măgarul în ceață, ba a dispărut și situl MCA. Nu credeți, tastați pe google Marco Katz, MCA și vedeți ce vă dă. Altul este însă tâlcul poveștii de azi, citez din presă, o știre trecută absolut neobservată.

Românii puși să plătească despăgubiri de peste 700 de dolari/lună pentru supraviețuitorii români ai Holocaustului. (Titlul, mai mult decât elocvent) Supraviețuitorii români ai Holocaustului vor primi despăgubiri în valoare de până la 2.500 de șekeli (745 de dolari) pe lună pentru tot restul vieții, în urma unui acord între guvernele israelian și român, care urmează să fie semnat în următoarele zile. Potrivit estimărilor oficiale, aproximativ 15.000 de persoane vor beneficia de aceste despăgubiri. Acordul va face, potrivit ediției de ieri a cotidianului Haaretz, ca România să recunoască documentele israeliene furnizate de Autoritatea pentru Drepturile Supraviețuitorilor Holocaustului din Ministerul Egalității Sociale, care atestă că un supraviețuitor a fost în România în timpul războiului. Negocierile asupra acordului au durat luni de zile, a spus ministerul. Până acum, guvernul român nu recunoștea astfel de documente din Israel, așa că supraviețuitorii trebuiau să prezinte documente oficiale românești sau să le obțină din arhivele românești. Autoritatea pentru Drepturile Supraviețuitorilor Holocaustului estimează că aproximativ 15.000 de supraviețuitori români vor fi eligibili pentru a primi alocația, care se estimează că va varia între 1.500 de șekeli (450 de dolari) și 2.500 de șekeli, în funcție de timpul petrecut de supraviețuitor în România între 1940 și 1945. Acești supraviețuitori, care sunt sau au fost cetățeni români, vor fi acum eligibili pentru plăți de la guvernul român, pe lângă plățile pe care le primesc din Israel și alte țări, precum Germania. Acordul se va aplica și celor peste 1.200 de supraviețuitori din București care au emigrat în Israel după 1 octombrie 1953 și care până acum erau eligibili doar pentru o bursă anuală. Acordul nu include supraviețuitorii Ghetoului de la București , deoarece acesta a fost recunoscut în noiembrie anul trecut ca „ghetou deschis” de către Germania, făcând acești supraviețuitori dreptul la beneficii și plăți retroactive din partea guvernului german. Desemnarea germană a Bucureștiului a făcut ca supraviețuitorii de acolo să fie eligibili pentru o bursă lunară de 600 de euro, mai scrie cotidianul israelian.

Câteva considerații acum. Este drept ca statul român de acum să plătească despăgubiri celor persecutați de statul român de atunci? Probabil că nu, pentru că nu eu sunt vinovat de acele persecuții, criminale în fond, ca și cei din generația mea, ca și cele care au urmat, nici unii din noi nu avem nici o vină pentru abuzurile și crimele regimului Antonescu. Alo!!! Se aude până la domnii care credeau că bat câmpii când am afirmat că statul român a plătit la greu și plătește în continuare la greu pentru crimele regimului Antonescu?!!! Dar așa se procedează peste tot, așa că suntem buni de plată, iar în contextul actual mai ales, nu ne putem permite refuzul. Acum să vedem cifrele. Conform acordului, sunt eligibili toți cei născuți începând cu prima zi a regimului Antonescu, 4 sept. 1940. Acum, eu bănuiesc că este vorba doar de cei care au suferit abuzuri și discriminări, pentru că am cunoscut și evrei care au dus-o bine-mersi în acea epocă, cu tot puhoiul de legi antisemite, dar asta e, sper ca cei care și-au dat acordul să pretindă dovezi solide. Mai departe, un mic raționament. Cei născuți după 4 sept. 1940 și înainte de 23 aug. 1944, ar trebui să aibă azi 78-82 de ani, iar speranța de viață în Israel este 83,3, adică în medie, durata plății ar fi de 3,3 ani, respectiv 40 de luni, media „bursei” lunare fiind de 600$. Grosso modo ar însemna 15.000 x 40 x 600 = 360 milioane de dolari, pe durata a trei ani și ceva, mai concret fiecare român va plăti câte 0,5€ lunar, timp de 40 de luni, per total 20€ sau 100 RON sau lei, mai simplu. Câte ceva despre cuantumul acestor compensații în ultimă instanță. 600$ ar însemna cam 75% din salariul mediu net din România anului 2022. Dacă este mult sau puțin nu este căderea mea să mă pronunț. Rog pe fiecare să-și facă socoteala cât a făcut statul român pentru el și să compare, măcar să știm o socoteală.

Morala. Citiți încă o dată articolul ca să vedeți și către ce conduc neliniștile d-lui Manu și ce interese deservesc. Dar și ce interese deservesc toți cei care azi, istorici mai ales, ridică în slăvi regimul Antonescu, cel mai criminal și terorist regim din istoria României, față de care regimul comunist ce a urmat a fost parfum, numai și dacă punem în balanță numărul victimelor și sare cumpăna din țâțâni. Nu există aici loc de concepte, cel mai adesea imaginare și subiective precum patrie, popor, naționalism, etc… pentru că în politică rezultatele contează, niciodată intențiile, cât ar fi ele de nobile. Fapt concret este că noi, cei de acum, între care și generația actuală, 60% analfabetă funcțional, care nici nu poate pronunța „1940” corect, plătim 360 M$ pentru crimele și gravele erori politice ale regimului Antonescu și să fim mulțumiți dacă nu vom fi puși să plătim și urmașilor și urmașilor victimelor – stați puțin, că încă nu se știe. Am mai spus-o și o repet, cel puțin încă 200 de ani de aici încolo vom plăti gravele erori politice ale regimului Antonescu, pentru că istoria se răzbună întotdeauna.

Rog insistent ca toți cei care au citit articolul să-l recomande și altora, ba eu l-aș introduce și în cărțile de istorie, nu neapărat cu semnătura mea, că numai la o astfel de glorie nu tânjesc, ci ca să fie de învățătură de minte generațiilor viitoare, pentru că istoria se repetă întotdeauna și niciodată nu iartă. (Va urma.)