Fabrica de legionari (8)

Am recuperat recent o discuție de pe facebook, ilustrativă privind modul în care înțeleg unii să “dialogheze”. Principalul protagonist ca să zic așa, este dl Alexandru Laszlo, cu care am mai avut clinch-uri și în trecut pe cam aceleași teme, știți sau bănuiți dvs. despre ce este vorba, mișcarea legionară, legionari, etc. Conform wikipedia, dl. Alexandru Laszlo (n. 4 mai 1966, Cluj) este un scriitor și un publicist de expresie română. Este profesor de limba italiană și traducător din limbile franceză și italiană în română. Până aici, toate bune și frumoase cu aceeași reținere, dl. Laszlo nu este scriitor pentru că nu a scris nici un roman cap-coadă, ci doar cărți de eseuri, polemici, dialoguri, etc… spuneți-i eseist, cum vreți dvs, dar nu scriitor. Pentru că dânsul este doar chibiț, comentator, “de pe tușă” adică, nu din miezul lucrurilor, cărțile dânsului, trecute, prezente și viitoare, puse una peste alta, nu fac nici cât un roman prost. Și încă ceva, că asta ne interesează. Foarte activ pe facebook, dânsul intervine în orice discuție legată de subiectul cu pricina, combătând cu o ardoare demnă de o cauză mai bună orice părere contrară principiilor dânsului de corectitudine politică. De fapt dânsul nu este decât un “agent de influență” al inshr-ew & co, “acționând” cu precădere pe facebook și ocazional, pe net. Acestea fiind spuse, să trecem direct la subiectul de azi. Discuția datează din 10 aug. 2015 și a fost inițiată de un anume Adrian Niță, conform fb, cercetător științific la Institutul de Filosofie (? – posibil Institutul de Filosofie şi Psihologie “Constantin Rădulescu-Motru“ al Academiei Române) și cadru didactic universitar. De asemenea, dânsul este traducătorul operei lui Leibnitz, precum și autorul mai multor cărți de eseuri, polemici, comentarii, etc… după cât se vede, din aceeași categorie cu dl. Laszlo & Co. Din punctul meu de vedere, ca unul ce am lucrat ceva ani în domeniul cercetării aplicative – subțire de tot, departe de ce înțeleg eu prin cercetare științifică, teorii originale adică, dar nici vorbă, spre deosebire de primadonele folosofiei românești, Liiceanu & Co, dânsul are tot viitorul înainte. Discuția a fost ocazionată de o intervenție televizată a dlui Alexandru Florian, directorul inshr-ew, în care acesta solicita primăriei orașului Timișoara să renunțe la atribuirea numelui lui Petre Țuțea unei străzi [o stradă de altfel lăturalnică, prin ceva coclauri pe la marginea urbei], dat fiindcă acesta a fost membru al mișcării legionare [pentru scurt timp de altfel și cu activitate nesemnificativă]. Întrebat de jurnalista Oana Stănciulescu de ce fel de crime se face vinovat Petre Țuțea, […], șeful institului a răspuns că nu trebuie să fi făcut ceva, și că fost suficient că a susținut prin idei Mișcarea Legionară: “Nu se poate da numele unele străzi cu Petre Țuțea pentru că asta înseamnă cultul acelei persoane (…) iar el este unul dintre autorii morali ai crimelor legionare”. Elocvent, nu? Ca și altă dată, dl. AF, neamul lui “împușcă morți” interpretează legea după cum dorește “mușchiul dânsului”. Discuția deci, 29 de replici, mari și late:

Adrian Niță : Sunt șocat de amploarea grozăviilor la care s-a ajuns: [link] De asemenea: [link] etc. Chiar dacă Țuțea a avut simpatii legionare, a cere acum, la o jumătate de secol, ca o stradă ce-i poartă numele să aibă numele schimbat – e culmea prostiei umane!!!

Cristi Dănileț : Dezbaterea trebuia să aibă loc înainte de adoptarea legii. Din păcate sunt singurul care a adoptat atunci o poziție publică. O lege care ridică așa mari probleme de interpretare va sfârși prin a fi aplicată prost.

Dan Mureșan : eh, acum câteva luni argumentați, din câte înțelesesem, că legile sunt lesne interpretabile și în consecință ușor de respectat; mă rog, înțeleg că există și excepții, e bine.

Cristi Dănileț : Am spus că dacă o astfel de lege lasă să se înțeleagă că nu se mai pot vinde acatiste de Arsenie Boca sau cărți ale lui Noica, avem o problemă cu legea. Îmi mențin punctul de vedere și ce s-a întâmplat după publicarea legii mi-a dat dreptate. din păcate. asta cum strada lui Țuțea chiar e o bazaconie uriașă. mă gândesc și la străzile cu Vulcănescu, Noica, Eliade etc. Probabil deja am încălcat legea că am fost la mormintele primilor doi.

Adrian Niță : Într-adevăr, era absolut necesar să se discute mult, și pe îndelete, observând argumentele tuturor, înainte de adoptarea legii. Interpretarea ține de multe nuanțe, de detalii istorice, culturale, filosofice etc. A aplica legea cum cere inițiatorul (dl Florian) va presupune ajungerea la situații mult mai nedrepte (mai rele) decât era cazul înainte de promulgarea legii. În plus, nume importante din istoria culturală vor ajunge să fie puse din nou la index – absolut oribil și complet nedrept.

După cât se vede, discuția a debutat absolut benign, chiar dacă argumentele invocate de respectivii sunt absolut false. Am mai spus-o, cu excepția definirii mișcării legionare ca organizație fascistă, chestiune care este de resortul istoricului și nu al legiuitorului, legea este corectă, cel puțin în contextul actual, chiar dacă încalcă o serie de principii fundamentale de drept, în special libertatea de conștiință și cea de asociere. Sunt nevoit să repet, a câta oară, nici Noica, nici Eliade, nici Cioran nu au fost legionari. Și chiar și să fi fost, nici un legionar, începând cu Căpitanul și terminând cu ultimul frate de cruce, nu au fost condamnați vreodată pentru crime contra umanității sau de război, deci nu sunt afectați de prevederile legii așa-zise “anti-legionare”. Cei șase lideri legionari în frunte cu Horia Sima, condamnați la moarte în cadrul procesului așa-zis al Marii Trădări Naționale nu au fost condamnați pentru crime de război și contra umanității (Legea nr. 312/24 apr. 1945) care fac obiectul art. 2 a-h, ci pentru crima de dezastrul țării – art. 1a. De fapt, chiar și acest articol a fost aplicat strâmb, dat fiindcă Ion Antonescu a decis cu de la sine putere chemarea unei misiuni germane [cu rol de apărare și instrucție afirma acesta la proces, efectivele și dotarea acestor trupe indicând clar că erau de fapt trupe de ocupație, rolul acestora în zdrobirea revoltei legionare din 21-23 ian. 1941 fiind crucial], punând în temă membrii guvernului abia atunci când decizia sa devenise efectivă. Același lucru se poate spune despre restul demnitarilor guvernelor lui Ion Antonescu, Mircea Vulcănescu este cazul cel mai frecvent invocat. Singurii demnitari cărora li se poate aplica textul legii sunt cei șapte membri ai lotului Antonescu, condamnați la moarte în cadrul procesului așa-zis al Marii Trădări Naționale (din care patru, în frunte cu fostul mareșal, au fost executați) plus cei trei generali condamnați în procesul crimelor de la Odesa, Nicolae Macici, Corneliu Calotescu și Constantin Trestioreanu, 10 persoane în total, atât și nimic mai mult.
Dat fiindcă discuția bătea pasul pe loc, o anume Speranța Dumitru, PhD, profesor asociat în domeniul științelor politice la Univ. Paris Descartes, se simți datoare să intervină în discuție cu alte “argumente”, pe cât de false, tot atât de nefondate:

Speranța Dumitru : Argumentul “jumătății de secol” mi se pare relativ, dat fiind actualitatea ideilor fasciste în Europa și mai peste tot.

Dat fiindcă nimeni nu s-a obosit să răspundă aberațiilor debitate de respectiva, dl. Alexandru Laszlo care pândește astfel de discuții pe fb pentru a-și impune punctul de vedere corect politic se simți dator să intervină, dialogurile în continuare, e asemenea împănate cu argumente false:

Laszlo Alexandru : Domnule Adrian Niță, a nu onora pe cineva nu înseamnă a-l pune la index. Să pornim de la această distincție elementară. Faptul că nu vă ridic o statuie în fața blocului meu nu înseamnă că mi se interzice să vă citesc cărțile (și să le contrazic, dacă nu sînt convins de ele).

Florin Iaru : Legea e ipocrită. De ce? Comunismul nu are nicăieri nici măcar un căpețel de lege, deși a înfăptuit crime mai multe, mai crude. Iar membrii partidelor comuniste nici măcar nu au ispășit în închisoare nici măcar vini imaginare. Eu știu că un om care plătește o vină prin detenție e absolvit de ea. Darămite cel care plătește una imaginară, cum e cea a apartenenței la un partid, fără să fi comis vreo faptă de care e acuzat partidul. Ce facem, judecăm în bloc, sau caz după caz?

Cosmin Matei Florin : tu vrei să spui că nu înțelegi diferența între o ideologie care cere eradicarea ta că ești născut evreu și una care vorbește de lupta de clasă? și cere ca tu să renunți la proprietate? să înțeleg că stângismul tău se termină unde începe proprietatea? și viața = proprietate? ca să nu mai pomenesc de faptul că cei doi corifei ai comunismului aplicat erau nebuni pur și simplu. dereglați. și că Lenin însuși a adoptat ideea rusă a revoluției violente.

Laszlo Alexandru : A ispăși o vină la pușcărie reprezintă un lucru. A elogia public – prin statui și nume de străzi – un fost infractor este alt lucru.

Florin Iaru : Atenție! Repet întrebarea: de ce anume se face vinovat Țuțea? Mie nu-mi place, dar nu are, principial, importanță.

Laszlo Alexandru : Petre Țuțea a fost membru activ al Mișcării Legionare, a fost condamnat ca atare în justiție. A fost un adversar activ al democrației. Cinstirea lui prin statui și nume de străzi, într-un stat care tinde spre democrație e contraproductivă (cel puțin), dacă nu chiar jignitoare.

Paul Cătălin Curcă : Petre Țuțea este un intelectual român care merită toată prețuirea noastra, inclusiv prin numele dat unor străzi sau statui. Din câte știu n-a facut niciodată vreun rau vreunui evreu și nici altei ființe umane. Nu putem lua de bune toate condamnările politice făcute de comuniști. Dacă nu îi vom cinsti așa cum se cuvine, pe toți intelectualii acestei țări, sunt convins ca va veni și momentul când nici nu îi vom mai putea citi.

Din nou, atât argumente cât și contra-argumente false – nu punem în balanță crimele comuniste cu “crimele” legionarilor. Cele două ideologii nu au nimic în comun, sunt chiar antagoniste, iar o astfel de comparație și-ar avea locul dacă prin absurd, am dovedi că comunismul chiar a adus bine acestei țări – în politică rezultatele contează, nicicând scopurile, cât ar fi ele de nobile. Ori, istoria contemporană a arătat cu prisosință că indiferent unde a fost aplicat, comunismul nu a adus decât mizerie și suferințe inimaginabile popoarelor care au suferit “experimentul”, fără a mai vorbi de zecile de milioane de victime. Cât despre afirmația acelui individ, care răspunde la numele de Cosmin Matei Florin, mișcarea legionară nu și-a propus niciodată să “eradicheze” pe cei născuți evrei, ci doar să-i determine, prin măsuri legale, să părăsească țara, pe care aceștia au părăsit-o in corpore [de loiali ce erau] atunci când aceasta nu le mai oferea nici un avantaj [față de populația majoritară]. Acea Speranța Dumitru se simți obligată și ea să intervină, să ne arate ea “cum e în Franța”:

Speranta Dumitru : În Franța, doar un primar Front Național (partid de extremă dreaptă) îndrăznește să boteze o stradă cu numele unui susținător al razboiului din Algeria. Acest lucru este un scandal iar faptul că personajul fusese și rezistent în Al II-lea Război Mondial nu îi scuză preferințele ulterioare în chestiunea Algeriei în ochii nimănui.

De remarcat termenul îndrăznește. Să lămurim puțin lucrurile că iar au luat-o razna. Este vorba despre primarul din Béziers (Hérault) care a decis schimbarea numelui unei străzi, din Str. 19 martie 1962 (data oficială a încetării războiului din Algeria) în str. Cdt. Denoix de Saint Marc 1922-2013, erou francez. Personajul, membru al rezistenței în timpul războiului, deportat, ulterior luptător în Algeria, a fost unul din membrii putsch-ului generalilor care se opuneau deciziei lui de Gaulle de a abandona Algeria și coloniștii francezi de acolo în mâna comuniștilor algerieni. Privind în perspectivă, în acel moment, gen. de Gaulle a acționat ca un om politic, abandonând un teritoriu aparținând de secole Franței, în care aceasta investise mai mult decât în metropolă, abandonând cca. un milion de europeni în ghiarele revoluționarilor musulmani. Puținii care au scăpat cu viață atunci îl socotesc pe gen. de Gaulle cel mai mare criminal din istoria Franței. Din această perspectivă, depinde de ce parte privim, pentru a-l socoti pe Denoix de Saint Marc erou sau criminal. Totul ar avea logică dacă s-ar dovedi că așa-zisa independență a Algeriei ar fi fost benefică. Ori azi, la mai bine de jumătate de secol de atunci [am trăit acele evenimente dramatice] – dintr-o zonă înfloritoare care promitea să devină una din cele mai bogate regiuni ale Franței, datorită imensei producții de vinuri, azi deci, Algeria este una din cele mai sărace țări ale Africii. Dat fiindcă respectiva nu era la prima “abatere” de acest fel, m-am decis totuși să-i răspund, schimbul de replici în continuare:

Corneliu Munteanu : Era vorba despre unul din susținătorii Algeriei franceze (a francezilor) și nicidecum al războiului din Algeria, adică exact contrariul. Analfabetismul Dvs în domeniul istoriei recente nu scuză însă propaganda mincinoasă pe care o faceti de ceva vreme pe FB.

Speranța Dumitru : Susținatorii Algeriei franceze nu au facut razboi in Algeria?

Categoric, nu! Războiul a fost pornit de algerieni, prin atentate teroriste cu bombă asupra restaurantelor, cafenelelor, școlilor și grădinițelor din Alger, chestiunea este extrem de bine documentată, o simplă incursiune pe ultra-părtinitoarea wikipedia lămurea imediat cum devine chestia. Până la urmă, abandonați de metropolă, vânați atât de teroriștii algerieni cât și de serviciile secrete franceze, patrioții francezi algerieni au fost nevoiți să abandoneze lupta, puținii care au scăpat cu viață mutându-se în Spania, pe care în câteva decenii au transformat-o într-unul din cei mai mari producători de vinuri, locul 2 mondial, înaintea Franței și SUA. Problema mea nu este însă cu respectiva, ci cu dl. Alexandru Laszlo, care nu se lasă și continuă în același registru de acuzații la adresa lui Petre Țuțea:

Laszlo Alexandru : Anumite momente în dezvoltarea unei țări impun cinstirea/onorarea personalităților concludente pentru acele conjuncturi. Primarul Funar (naționalist) a ridicat în vîrful parului o statuie a lui Avram Iancu și a pus o placă în onoarea lui Octavian Goga (pe lîngă multe altele). Acum, cînd România nu mai merge spre totalitarism, ci spre democrație, venerarea modelelor totalitare nu cadrează cu momentul istoric. Simplu.

Elvira Safta : Momentul istoric sau momentul politic? Domnule Laszlo Alexandru! Sa fim scruploși până la capăt.

Laszlo Alexandru : Depinde de perspectivă. Sincronic vorbind, e un moment politic. Diacronic vorbind, e un moment istoric.

De această dată, văzând că discuțiile se localizează în aceeași zonă, moment istoric, politic, lupta pentru “democratizarea” României, corectitudine politică & co, în ciuda reticențelor [de multe ori m-am ales cu insulte] m-am decis să-i răspund clar și la obiect dlui Laszlo. Replicile în continuare. De observat că și dl Niță persistă cu aberațiile în aceeași zonă, dând apă la moară unor propagandiști de genul dlui Laszlo:

Corneliu Munteanu : Dle Laszlo Alexandru, Petre Țuțea a fost arestat în data de 22 decembrie 1956, în baza acuzației de „spionaj în favoarea anglo-americanilor”. Dovezile acestei pretinse activități de spionaj nefiind suficient de consistente, Tribunalul l-a condamnat, prin Sentinta nr. 241/20 decembrie 1957, pe Petre Țuțea, „în baza art. 209, pct. 2, lit. a C.P., modificat prin decretul 469/57”, la „10 (zece) ani închisoare corecțională și 5 (cinci) ani interdicție corecțională pentru uneltiri contra ordinii sociale p.p. de art. 209, pct. 2 lit. a C.P., prin schimbarea calificării din art. 209, pct. 1 C.P., modificat prin Decretul 429/57, conf. Art. 292 C.J.M. și art. 306 C.Pr. Pen. În baza art. 25, pct 6 C.P. se confiscă averea totală personală a condamnatului Țuțea Petre. Conform art. 304 C.J.M. îl obligă la 500 lei cheltuieli de judecată. Am citat din documentul respectiv. Cu alte cuvinte, Petre Tutea nu a fost condamnat nici pentru că a fost, pentru puțin timp de altfel, membru al Gărzii de Fier și nici pentru că a fost oficial, de rang secund, în aparatul guvernamental antonescian. În consecintă, nu se încadrează în prevederile legii „anti-legionare” recent promulgate de către presedintele Johannis. Mai mult, prin Decizia nr. 4/19 ianuarie 1998, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare împotriva sentintei nr. 179 din 29 septembrie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare, Colegiul de Fond și a deciziei penale nr. 540 din 21 noiembrie 1959 a tribunalului suprem – Colegiul Militar, prin care Țuțea era condamnat la 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică. Vă recomand să lăsați istoria pe seama istoricilor, justiția pe seama justiției, și să renunțați a mai face propagandă ieftină la deruta prostimii pe net, inclusiv pe FB. Facebook este o rețea de socializare și nu un loc în care să vă exprimați frustrările vis-à-vis de Petre Țuțea. Nu aș fi luat atitudine contra neadevărurilor debitate de Dvs pe toate canalele mass-media, dar ținând cont că nu este prima dată, vă recomand ca data viitoare să veniți cu lecția învățată. Nu cu speculații ieftine, chestiuni morale și alte alea, numai bune să prostească pulimea neavizată, aici discutăm de prevederile unei legi, cu documentele în față. Nu filosofie, aia puteți s-o faceți Dvs unde stiți mai bine, la cursuri sau la cafenea, aici discutăm despre procesul unui intelectual român cu actele pe masă. NB.

Adrian Niță : Tocmai pt că lucrurile sunt amestecate, legea cade prost. Una e simpatia legionară a lui Țuțea si alta este interzicerea menționării lui. Una este adeziunea legionară a lui Noica (și articolele legionare – publicate de mine pt prima oara în cartea mea „Noica: o filosofie a individualității” și alta este interzicerea denumirii de străzi, interzicerea simpozioanelor dedicate lui Noica etc. Mai mult, Eliade nici măcar nu s-a dezis vreodată de simpatiile lui (spre deosebire de Cioran), dar asta nu impune interzicerea (indexul). Onorarea de care se face vorbire poate fi (și chiar este) de mai multe feluri: majoritatea românilor îi onoreaza pe cei numiți NU pt că au fost legionari (inclusiv eu am condamnat alunecarea asta a lor), ci pt că sunt valori intelectuale și culturale, pt ideile lor filosofice, pt stilul literar etc.

Corneliu Munteanu : Domnule, aicea discutăm cu actele în față și cu legea asijderea. Nu este vorba nici de simpatii, și nici de adeziune. Legea nu include pe membrii mișcării legionare, nici pe cei ai frățiilor de cruce. Cât despre așa-zisele simpatii, care acum sunt interpretate tendentios drept ne-deziceri, astea sunt speculații pure, nu au nici o valoare dpdv juridic. Cât despre Eliade, toate acestea sunt legende urbane, iar incriminările sunt de asemenea speculații pure. Practic, Eliade a fost apropiat de unii membri ai grupului AXA, strict atât – de aici și până la simpatii legionare e cale lungă. Este o carte a Dorei Mezdrea, Nae Ionescu și discipolii săi în arhivele Securității – din care reiese document cu document, cum agenții SSI, și mai apoi cei ai Securității au bricolat o biografie „legionară” lui Mircea Eliade. Vă spun toate astea, pentru că văd că și Dvs ati căzut în greșeala ne-dezicerii lui Eliade. Eliade nu avea nici un motiv practic să se dezică de mișcarea legionară, nici măcar acel articol, care este de fapt un articol scris în numele său – el putea cel mult să nege cele scrise în numele său, dar probabil că în acea conjunctură istorică a considerat că nu are rost. Iar de aici și până la ce s-a afirmat despre el e cale lungă. Justiția, legea în speță, nu ia în considerare ipoteze și presupuneri, ci acte, iar acel unic articol nu are relevanță suficientă pentru a-l încadra în categoria celor condamnați definitiv pentru crime de război, holocaust și genocid. Vă repet, vă spun toate astea, pentru că văd că și Dvs alunecați în zona speculativ-filosofică, legea vizează pe cei condamnați pentru fapte concrete – crime de război, genocid, epurare etnică – nu convingeri, pe care nu le poate condamna nici o lege. Că Dvs sau oricine altcineva nu este de acord cu ideologia legionară sau cu o parte a ei, asta nu are nici o relevanță dpdv juridic, și nici consecințe de natură penală. Lucrurile trebuie puse la punct, pentru că mult prea mult au luat-o pe arătură.

Laszlo Alexandru : Petre Țuțea n-a fost legionar?! Iată doar cîteva pasaje din fișa lui de pe Wikipedia – ca să nu intrăm direct în cărți și surse de profunzime: 1) După 6 septembrie 1940 Conducerea Mișcării Legionare îi încredințează lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, face parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova. 2) După Rebeliunea legionară este deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care este eliberat și repus în funcție. 3) Este, oficial, internat prin Decizia M.A.I. nr. 193/1950, pe timp de 24 de luni, “pentru activitate legionară”, pedeapsa expirând la 29 noiembrie 1952. 4) În 14 iunie 1959, este acuzat că în închisoare, împreună cu alți deținuți “s-au constituit într-o grupare contrarevoluționară, purtând discuții legate de trecutul organizației legionare în scopul menținerii moralului legionar”. 5) În aceeași perioada septembrie 1940-ianuarie 1941), publică în ziarul “Cuvântul” o serie de articole, precum Stil economic legionar, Negociatorul legionar, ce vor atârna greu în viitoarele sale dosare de anchetă. etc. etc. vezi: [link wikipedia] Din aberațiile antidemocratice publicate din gîndirea lui Petre Țuțea după decembrie 89 (!), vezi, de pildă, vol. Între Dumnezeu și neamul meu: “Cel mai potrivit sistem social-politic cu ordine universală creștină este liberalismul. (…) Democrația înseamnă mai puțin decît liberalismul” etc. (p. 66). “În democrație numai întîmplarea naște un mare șef” etc. (p. 72). Eh, noi, ăștia proștii, mergem spre democrația pe care Țuțea nu dădea doi bani. Statuile și bulevardele cu Țuțea să le facă dictaturile alea în care prostimea se încolonează în spatele unui mega-șef și ascultă gură-cască pe un mega-palavragiu…

Corneliu Munteanu : Dle. Lazlo Alexandru, degeaba o dați la întors precum o haină veche. Nimeni nu a negat apartenența (pentru o perioadă extrem de scurtă, de altfel) a lui Petre Țuțea la Garda de Fier. Am precizat asta cu claritate. Problema este că în sensul legii, Petre Țuțea, și de altfel majoritatea foștilor legionari, cu exceptia poate doar a lui Horia Sima, și a încă câtorva inculpati (în mod gresit, de altfel, a menționat și Lucrețiu Pătrășcanu acest fapt chiar atunci) în Procesul “Marii Trădări Naționale” – nici un fost legionar repet, nu a fost inculpat pentru apartenența la mișcarea legionară (legală până în martie 1938, desființată oficial prin legea 75/31 martie 1938 și dizolvată anterior prin circulara din 21 februarie 1938 a lui Corneliu Zelea Codreanu) – toate acele zeci de mii de condamnări nu au fost pronunțate pentru apartenența la o mișcare politică care nu mai exista de mult, ci pentru infracțiuni extrem de concrete pe atunci : încercare de reorganizare a unei mișcări politice interzise, constituire de grupuri înarmate care să atace trupele sovietice, ne-depunerea armelor la timp, etc… infracțiuni extrem de grave prin prisma legislației adoptate după lovitura de stat din 23 august 1944, dar în special pentru “uneltire în vederea răsturnării regimului de democrație-populară” – în consecință, nici unul din foștii legionari, începând cu Corneliu Zelea Codreanu, nu se încadrează în prevederile Legii 217/2015, pentru că nici unul nu a fost condamnat pentru crime de război, genocid și epurare etnică, de vreo instanță română sau străină. În plus, așa cum am precizat în mod clar, prin Decizia nr. 4/19 ianuarie 1998, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare împotriva sentintei nr. 179 din 29 septembrie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare, Colegiul de Fond și a deciziei penale nr. 540 din 21 noiembrie 1959 a tribunalului suprem – Colegiul Militar, prin care Țuțea era condamnat la 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică – în consecință, din punct de vedere juridic, Petre Țuțea este reabilitat complet. La fel este cazul cu Corneliu Zelea Codreanu, ca și cu celelalte căpetenii legionare condamnate în procesul din 25 iulie 1938. Toți au fost reabilitați prin decizii ale justiției definitive și irevocabile. V-am recomandat deja să lăsați istoria pe seama istoricilor și justiția pe seama justiției, dar văd că perseverați în a face afirmații și a trage concluzii cu iz propagandistic, care nu fac decât să agite spiritele în cazul unor probleme clare dpdv juridic. Că Dvs aveți ceva cu Petre Țuțea, asta este evident, n-aveți decâ să scrieți o carte, un pamflet, un eseu, ce doriți dvs pe tema asta, dar lăsați chestiunile juridice pe seama celor în drept să facă justiție, la fel este cazul cu istoria recentă a acestei țări.

Laszlo Alexandru : Dom’le, nu vă cunosc și nu mă cunoașteți. Scrieți multe vorbe-vorbe și vă încăpățînați să deculpabilizați niște spirite totalitare, din trecutul care nu-și mai are locul într-o Europă democratică. Faptul că mergeți împotriva istoriei e o chestiune banală. Faptul că mă plictisiți, însă, e impardonabil.

Corneliu Munteanu : Ha! ha! ha! – impardonabil care vasăzică, așa, mai “europenește” – de neiertat suna prea românește, ca și chestia cu “vorbe-vorbe” ciordită de la Paul Goma. Eu v-am invitat să vă argumentați propaganda ieftină făcută pe o rețea “de socializare” cu fapte și documente, nu cu vrăjeală de cafenea. N-aveți decât să vă prezentați la Curtea de Justiție să cereți redeschiderea procesului, sau să demonstrați că personalitatea lui Petre Țuțea se încadrează la capitolul “insingne, drapele, sigle, formule de salut și alte asemenea cu caracter fascist, rasist, etc…” așa cum prevede legea. Retorica dvs nu mă impresionează. Așa ca o paranteză, cu astfel de intervenții nu faceti decât să agitați apele, astfel că tot mai mulți vor căuta să citească afirmațiile “palavragiului”. Tot răul spre bine!

QED. Punct și de la capăt. Mă întrebam uneori, cum draq toți ăștia, Speranța, Laszlo, Niță, ejusdem farinae, sunt absolvenți de filosofie, sociologie etc… (atenție! fără a fi filosofi, pentru că nu au creat nici un sistem filosofic, precum Nietzche, Bacon, de ce nu și Marx?) jalnice produse ale unor instituții de tip snspa, fosta ștefan gheorghiu, și cum pana mea sunt toți de stânga? Cum draq nu e nici unul inginer agronom, am dat și eu un exemplu. Răspunsul este simplu – comunismul a eșuat pe toate planurile în fața capitalismului putred – după mai bine de jumătate de secol de experimente soldate cu sute de milioane de victime, așa că, în fața acestei evidențe tragice, în lipsă de altceva, “clasa muncitoare” nemaifiind de actualitate, dânșii se agață de orice altceva, migranți, lumea a treia, evrei, etc… cu corectitudinea politică de rigoare. Cine nu e de acord cu dânșii, e automat fascist, vezi și comentariile cuconiței de mai sus. De altfel, m-am aplecat nițel asupra productelor științifice ale respectivei, multe sunt online în engleză și franceză – subțire de tot – majoritatea tratând migranții, cu precădere femeile “migrante” – compilații în general ale studiilor scrise de alții. Păi d-nă, un cercetător serios ne-ar fi lămurit deja de la fața locului cum devine chestia, mă refer la sutele de mii de migranți direcționați de Erdogan către granița cu Grecia! Aș vrea și eu să știu câți cunosc o limbă europeană, câți știu să scrie și să citească, ce studii au eventual, câți au de gând să se integreze și să muncească cinstit în fabrică sau pe șantier? chestii de astea, nesemnificative… Și mai ales, dat fiindcă majoritatea sunt bărbați de până în 30 de ani, cum vede dânsa rezolvată problema sexuală a acestora? Da! Ce soluții oferă dna prof. asociat la Univ. Paris Descartes? Pentru că o sută de mii de musulmani cu hormonii în spume nu sunt de colea? Aiurea’n tramvai – Cai verzi pe pereți! Îmi răcesc gura de pomană.