Să nu pierdem timpul şi să intrăm direct în miezul problemei. Este vorba despre o carte, numele ei este : Ortodoxia mioritică. Creștinismul valah, de la gotul Ulfila la evreul Wurmbrand. Cu un titlu incitant, cartea, apărută la o obscură editură din Focșani, este de negăsit în Bucuresti. A fost o perioadă online, apoi a dispărut o altă perioadă de timp, pentru ca să reapară de curând. Autorul, un anume Romeo-Valentin Muscă, a publicat și alte lucrări la aceeași editură Pallas din Focșani. Am ajuns cu totul și cu totul întâmplător la această carte, dat fiindcă un individ odios, pripășit prin Olanda, un neica-nimeni cu pretenții intelectuale, pe numele său TGeorgescu, fost „pupil” al „seniorului liberal” Dan Amedeo Lăzărescu, a folosit un citat din cartea stimabilului pentru a împroșca cu noroi memoria părintelui Stăniloae, introducând acel citat în articolul dedicat acestuia din wikipedia în limba română. Vom reveni mai târziu asupra acestei chestiuni.
Câteva cuvinte acum despre autorul cărtii, extrase din fișa biografică ce însoțește cartea. Romeo-Valentin MUSCĂ – născut la 4 septembrie 1967 la Odobești – Vrancea. A studiat între 1988-1993 la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București. A urmat în paralel, între 1991-1994, cursurile Facultății de Istorie din Bucureşti. Din 1994 a făcut cercetări la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Pontificale Mizericorde din Fribourg (Elveţia) unde a obținut, în 2000, un doctorat în teologia latină medievală. Între 2001-2004 a făcut cercetări post-doctorale la Facultatea Autonomă de Teologie Protestantă de la Universitatea din Geneva, pregătind o lucrare despre gândirea religioasă românească din secolul al XX-lea.
Lucrări publicate:
*Essai sur la pensée eucharistique médievale latine. Regarde ortodoxe, Ed. Pallas, Focșani, 2004;
*Biserici mutilate. O radiografie a patrimoniului religios din Tara Vrancei si Tinutul Putnei, Ed. Pallas, Focșani, 2006;
*Ortodoxia mioritică. Crestinismul valah, de la gotul Ulfila la evreul Wurmbrand, Ed. Pallas, Focșani, 2006;
Omul are si două cărți în pregătire, respectiv :
*Essai sur la pensée religieuse roumaine du XXe siècle;
*Rezistența anticomunistă din Ţara Vrancei;
Impresionant, nu? N-am înțeles totuși de ce-și scrie eseurile în limba franceză – în fine, nici nu mai contează, o dori omul să aibă ceva deschidere internațională. Câteva cuvinte acum despre această carte. Redusă ca întindere, doar 168 pagini, pe format mic/mediu, extrem de accesibilă, cartea poate fi parcursă fără probleme în 2-3 ore, chiar și de către cei mai leneși la lectură. Textul este împărtit în 107 secțiuni, fiecare din acestea ilustrând câte o „idee șoc”, iar în fiecare din aceste secțiuni, mini-capitole, cum vreți Dvs., se găsește câte o definiție sentențioasă ce se vrea „memorabilă”. Încă de la primele rânduri, ne „frapează” asemănarea cu scrierile „patibularului” Patapievici, dar și ideile desprinse parcă din cărțuliile dlui Boia. Omul nostru abordează o grămadă de subiecte, vrute și nevrute, mândre și cornute, numai de el știute, respectiv psihologia poporului român, Bulă, Culianu, relația bisericii cu legionarii, cultura și civilizația românească, Goma și disidența la români, vizita Papei Ioan Paul al II-lea, etc…, în fine, chestiuni care par să-l enerveze, încercând ca prin această carte să-si „spună păsul”, carevasăzică, „calul de bătaie” fiind, ca să zic aşa, cine credeti? Evident, BOR!, mai precis politica acesteia, ca și un anume specific autohton al moravurilor înalților ierarhi ai acesteia. Până aici toate bune si frumoase,- sigur că da! trăim într-o țară liberă sau așa îmi place să cred, nu? că de-aia s-a murit la loviluție, Tovarăși! Problema este însă cu stilul incendiar al autorului, dar și faptul că paradoxurile dânsului cam seamănă a lozinci fără vreo bază istorică sau documentară. Cu atât mai mult cu cât autorul este absolvent al facultății de istorie. În fine, cu profesori precum Adrian Cioroianu, Stelian Tănase sau Lucian Boia, metaforic vorbind, nici nu-i de mirare. Ideea e că pe nicăieri omul nostru nu precizează că ar fi vorba despre un pamflet, așa că având girul facultăților absolvite de către acesta, o grămadă de nechemați, odioși detractori animați de interese obscure, folosesc frazele incendiare ale autorului pentru a ilustra diverse chestiuni legate de istoria, cultura și civilizația românească, îngroșând la modul grotesc și grosolan anumite fapte istorice sau anumite trăsături ale personalităților din istoria și cultura acestei țări, asa cum vom vedea că a procedat și acel individ odios, TGeorgescu, care mai nou, își „dă cu presupusul” pe avocat.net, deși nu are studii de specialitate. Impostură de 24k deci. De departe, din acest unghi de vedere, „calul de bătaie” al dlui Muscă este poporul român. Având deja un ilustru înaintaș, cine altul decât „patibularul” de care vorbeam mai înainte, autorul afirmă, citez:
„avem tabloul complet al românului de azi și o radiografie a caracterului său: mândru, laș, fricos, împuțit, mincinos” (pag. 145).
Edificator, nu? Ce-i drept, radiografia descrisă de către dl. Muscă nu seamănă cu cea a fecalei, dar totuși e pe aproape. Astea fiind zise, ne oprim aici pe moment, pentru ca data viitoare să intrăm direct în textele cu pricina, pentru a vedea ce și cum. (Va urma.)
Mizeria istoriei 